SCURT ISTORIC
Ministrul Agriculturii și Silviculturii a aprobat înființarea Stațiunii Experimentale Horti-Viticole Ștefănești regiunea Argeș prin Ordinul nr. 498890 din 15 aprilie 1959.
Scopul înființării stațiunii a fost acela de a organiza o unitate horti-viticolă model pentru zonă și, totodată, de a rezolva principalele probleme ale dezvoltării viticulturii și pomiculturii în regiunea Argeș, cu deosebire pe terenurile în pantă. Dintre problemele de bază pe care le avea de rezolvat menționăm: folosirea rațională a terenurilor în pantă prin plantarea cu viță-de-vie și pomi; sporirea fertilității terenurilor sărăcite luate în cultură; stabilirea tehnologiilor adecvate, economice și de cultură a viței-de-vie și a pomilor; studiul soiurilor de viță-de-vie și de pomi și înmulțirea celor valoroase, adaptate zonei; obținerea de noi soiuri rezistente și productive; producerea de material săditor viticol și pomicol pentru susținerea acțiunilor din regiune; stabilirea tehnologiilor de prelucrare a strugurilor pentru obținerea vinurilor de calitate.
Sediul central al Stațiunii de Cercetări Agro-Horti-Viticole Ștefănești – Argeș (după Budan C., 2015)
Începând cu anul 1962 s-a declanșat o amplă acțiune de îmbogățire a patrimoniului stațiunii. Adăugând la patrimoniul stațiunii de peste 1000 ha teren arabil și 155 ha pășuni și fânețe, aceste preluări au creat premize pentru lărgirea profilului său de activitate. Astfel, prin Ordinul nr. 237 din 23 martie 1962, Ministerul Agriculturii a hotărât reprofilarea unității, și începând cu 1 aprilie, transformarea ei în Stațiune Experimentală Complexă Ștefănești – Argeș.
Etapa 1962-1966, de stațiune experimentală, a însemnat lărgirea accentuată a activității de cercetare și, în aceeași măsură, a colectivului de cercetători. Pe lângă dezvoltarea laboratoarelor existente până atunci, au fost înființate multe altele noi, profilate pe cercetări privind pășunile și fânețele naturale și cultivate pe soluri podzolite; creșterea și ameliorarea unor rase de bovine pentru lapte; ameliorarea unor specii de legume; pedologie; ameliorații agricole; cultura cartofului; mecanizarea agriculturii; irigații; agrotehnica principalelor culturi cerealiere pe soluri podzolice. Din anul 1963 stațiunea a căpătat caracter de unitate zonală și denumirea de Stațiune Experimentală Argeș.
În anul 1967 horticultura Argeșului a înregistrat un moment de importanță deosebită, prin înființarea Institutului de Cercetări pentru Pomicultură. Pentru Stațiunea Experimentală Argeș, acest moment a reprezentat începutul unui proces de scindare și de restructurare în interesul specializării cercetării agricole din zonă. Toate laboratoarele profilului pomicol, precum și ameliorații hortiviticole și de mecanizare s-au desprins, trecând la noul institut de pomicultură. Nu după mult timp, procesul reorganizării cercetării agricole din județul Argeș a intrat într-o noua etapă, aceea a înființării Stațiunii de Cercetări Agricole Albota, care s-a desprins în anul 1970 cu 873 ha teren, împreună cu întregul sector zootehnic. În aceeași perioadă, activitatea de agrochimie s-a desprins de stațiune, transformându-se în laborator județean. Procesul scindării stațiunii s-a încheiat în primăvara anului 1978, prin înființarea S.C.P.P Argeșelul, cu profil pomicol.
În urma acestor transformări structurale privind atât activitatea de cercetare, cât și patrimoniul, stațiunea și-a recăpătat caracterul preponderent viticol intrând într-o nouă etapă de dezvoltare, etapa Stațiunii Experimentale Viticole.
Activitatea de cercetare în viticultură s-a dezvoltat prin laboratoare specializate în agrotehnică viticolă, sol și plantă, protecție fitosanitară și fitofarmacie, mecanizarea lucrărilor de întreținere a plantațiilor de vii roditoare, producerea materialului săditor viticol. Alături de acestea, au continuat cercetările de ameliorare a unor specii de legume.
Din anul 1969, odată cu punerea integrală în funcțiune a complexului de vinificație, cu deosebire a laboratoarelor acestuia dotate cu aparatură de înaltă performanță, a început dezvoltarea într-o formă nouă a cercetărilor de vinificație. Complexul de vinificație, plasat în mijlocul a peste 1000 de hectare de viță-de-vie, cu plantații experimentale și colecții ampelografice, a fost unul din cel mai moderne combinate de vinificație și laboratoare de cercetare viti-vinicolă din țară la acea vreme. În clădirea complexului s-a instalat secția de viticultură și secția de cercetare și producție vinicolă; în aceste subunități s-au elaborat sisteme originale de amenajare antierozională a terenurilor cultivate cu vii, sisteme și tehnologii moderne a culturii viței-de-vie, cercetări aprofundate de ecologie viticolă aplicată, s-au stabilit tehnologii de vârf pentru obținerea vinurilor albe seci, vinuri aromate și roșii, băuturilor alcoolice și subproduselor vinicole.
Combinatul de vinificație și laboratoarele de cercetare pentru viticultură și vinificație Ștefănești
Fără transformări ale conținutului activității, în anul 1975 unitatea și-a schimbat denumirea în Stațiunea de Cercetări Viticole. Sub această denumire, împreună cu toată rețeaua de stațiuni viticole coordonate de I.C.V.V. Valea Călugărească, a fost trecută în anul 1977 în cadrul Centralei Viei și Vinului. Aceeași rețea constituia în anul 1979 Trustul Economic și de Producție Viti-Vinicolă din cadrul Direcției Generale Economice a Horticulturii. Din anul 1980, unitatea a căpătat denumirea de Stațiune de Cercetare și Producție Viti-Vinicolă, funcționând în dublă subordonare, la D.G.E.H. prin Trustul Viticulturii și la A.S.A.S. prin I.C.V.V. Valea Călugărească.
Anul 1982 a marcat începutul unei noi etape de dezvoltare a stațiunii, caracterizată prin extinderea, și în același timp, aprofundarea cercetărilor, odată cu dotarea materială, sporirea personalului de specialitate, modernizarea și extinderea patrimoniului. Cercetări de genetică, crearea de soiuri productive, rezistente la principalele boli, au devenit profile și teme importante în planul tematic, constituind cercetări noi pentru unitate. Cercetările de ameliorare a sortimentului, ameliorații viticole, agrochimie și ecologie viticolă au fost organizate pe baze cu totul noi. Au fost începute cercetări de biochimie și fiziologie a viței-de-vie și s-au extins și aprofundat cercetările de protecție fitosanitară, agrotehnică și fitotehnică viticolă, mecanizarea a lucrărilor de înființare și exploatare a plantațiilor, de ameliorare a unor specii de legume. Sectorul legumicol a devenit unul din cele mai importante centre din țară pentru crearea primilor hibrizi și soiuri autohtone de tomate, soiuri de salată, varză roșie și de producere a semințelor de varză, castraveți, sfeclă tetraploidă.
În domeniul vinificației a fost introdus în planul tematic un profil nou, al cercetărilor de microbiologie, cu privire specială la microflora levuriană a podgoriei Ștefănești – Argeș și s-au extins cercetările privind specializarea și diversificarea producției viti-vinicole, valorificarea produselor secundare de la vinificație, elaborarea și învechirea diferitelor tipuri de vin și distilate. Au fost organizate cercetări pluridisciplinare pe poligoane experimentale, cu generalizarea microvinificării probelor de struguri de către laboratorul de vinificație după tehnologii standardizate și controlate, cu asistarea de calculator a cercetării.
Punerea în funcțiune, în anul 1987, a instalațiilor moderne pentru înmulțirea rapidă, cu devirozare, a materialului biologic valoros a permis crearea complexului de ameliorare și înmulțire a viței-de-vie, o unitate pilot, care integrează total cercetarea de genetică, ameliorare, virusologie, nutriție minerală cu înmulțirea rapidă, inclusiv ”in vitro”. Această stație pilot a fost deosebit de eficace în introducerea rapidă în producție a rezultatelor cercetării, constituind punctul de plecare al organizării pe baze noi moderne a producției de material săditor viticol.
Acțiuni importante, de dezvoltare tehnologică la nivel de stație pilot, au fost realizate în domeniul extragerii acidului tartric din drojdie, obținerii vinarsului de calitate superioară, producerii Muscatului spumant după metoda I.C.V.V., producerii de material săditor, creșterii industriale a viespiei Trichogramma, folosită în combaterea biologică a moliilor strugurilor și a altor dăunători pentru pomi.
În anul 2004, în urma unui proces de reorganizare, în baza diversificării activității de cercetare-dezvoltare s-a înființat INCDBH Ştefăneşti – Argeş (HG nr. 2113 din 24 noiembrie 2004), cu un patrimoniu de teren în suprafaţă totală de 1358,24 ha. Direcțiile noi de cercetare au vizat: multiplicarea prin metode biotehnologice a unor plante ornamentale, medicinale și aromatice; organizarea laboratorului de detectare a organismelor modificate genetic, extinderea colecției naționale de germoplasmă viticolă; abordarea metodelor de devirozare a viței-de-vie prin chimioterapie și electroterapie. Dotarea cu echipamente performante a laboratorului de chimie a vinului a asigurat certificarea calităţii vinurilor institutului și altor unități de profil din sectorul de stat și privat. Îmbunătățirea sortimentului de produse horticole s-a realizat prin introducerea în cultură a soiurilor de plante nou create.
Tumultoasele transformări ale uneia din cele mai longevive unități de cercetare horticole românești au continuat prin revenirea Institutului Naţional de Cercetare – Dezvoltare pentru Biotehnologii în Horticultură Ştefăneşti – Argeș în subordinea ASAS București, prin apariția Hotărârii Guvernului nr. 706 din 17 septembrie 2019 privind reorganizarea Institutului Naţional de Cercetare – Dezvoltare pentru Biotehnologii în Horticultură Ştefăneşti şi pentru modificarea anexei nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, publicată în Monitorul Oficial nr. 795 din 1 octombrie 2019. Această ultimă modificare a statutului institutului se dorește a fi un nou început, o redresare a situației financiare, a problemelor legate de patrimoniu, de resursele umane și nu numai.